O remarcabilă poveste despre schimbarea graniţelor şi încăpăţânarea de a fi optimist. Heinrich Nussbaum a trăit în Imperiul Austro-Ungar şi a avut patru fii care au luptat în primul război mondial. Imperiul s-a prăbuşit, Europa a fost divizată, dar Heinrich nu credea în graniţe şi şi-a trimis copiii la universităţi din toată Europa: Sandor a studiat economie la Praga, Joseph a devenit doctor la Berlin, Laszlo a absolvit filosofia la Paris, iar Jeno a studiat matematica la Florenţa.
În timpul celui de al doilea război mondial, Sandor a fost ucis într-un detaşament maghiar de muncă forţată, Lazslo a fost ascuns de o familie din Paris, Jeno a fost omorât la Buchenwald, iar, Joseph, doctorul, a reuşit să fugă în America, s-a înrolat în armata americană şi a reintrat în Germania ca medic militar.
Mărturia aparţine fiului lui Jeno, Laszlo, care ne povesteşte că a pierdut în lagărul de la Buchenwald optimismul moştenit de la bunicul său şi abia după revoluţia română din 1989 a început să îl recapete.